Viata pe un peron

DECALOG

Prima porunca: Sa astepti oricat.

A doua porunca: Sa astepti orice.

A treia porunca: Sa nu-ti amintesti, in schimb, orice. Nu sunt bune decat amintirile care te ajuta sa traiesti in prezent.

A patra porunca: Sa nu numeri zilele.

A cincea porunca: Sa nu uiti ca orice asteptare e provizorie, chiar daca dureaza toata viata.

A sasea porunca: Repeta ca nu exista pustiu. Exista doar incapacitatea noastra de a umple golul in care traim.

A saptea porunca: Nu pune in aceeasi oala si rugaciunea si pe Dumnezeu. Rugaciunea este uneori o forma de a spera a celui ce nu indrazneste sa spere singur.

A opta porunca: Daca gandul asta te ajuta, nu cauta sa recunosti ca speri neavand altceva mai bun de facut sau chiar pentru a te feri de urmarile faptului ca nu faci nimic.

A noua porunca: Binecuvanteaza ocazia de a-ti apartine in intregime. Singuratatea e o tarfa care nu te invinuieste ca esti egoist.

A zecea porunca: Aminteste-ti ca paradisul a fost, aproape sigur, intr-o grota.

Poate ca omul s-a obisnuit sa i se porunceasca. El isi permite sa fie surd la rugaminti, dar devine atent cand i se porunceste. N-ati vazut ca si Dumnezeu a folosit aceeasi metoda? In loc sa ne ilumineze, a descoperit ca e mult mai comod sa ne porunceasca. In zece porunci a rezolvat totul. Dupa aceea s-a putut retrage linistit. Poruncile aveau sa imbranceasca pe cel ce trebuia imbrancit, sa ucida pe cel ce trebuia ucis, pentru ca lumea sa vada ca nu e de glumit cu imparata cerurilor si ca, la nevoie, pacatosii vor fi manati cu biciul spre mantuire.

Octavian Paler, “Viata pe un peron”,1981

Advertisements