Semintele fericirii

Omraam Mikhael Aivanhov – SEMINTELE FERICIRII

1. Fericirea, un talent de cultivat

Oamenii vin pe Pamant cu anumite aspiratii: nevoia de a iubi si a fi iubiti, nevoia de a cunoaste, nevoia de a crea. Ei numesc fericirea ca fiind realizarea acestor aspiratii. Dar pentru a o obtine, ei trebuie sa adauge fara incetare cate ceva la bagajul cu care au venit, pentru ca nu ajunge sa-ti doresti ceva pentru ca sa-l si obtii. Ei doresc sa iubeasca si sa fie iubiti, dar iata ca se trezesc singuri si dezorientati… Ei doresc sa inteleaga, dar sunt tot timpul marginiti si dezorientati… Ei doresc sa creeze, dar nu fac decat gafe. Pentru a realiza toate aceste aspiratii e nevoie de o lunga perioada de invatare sub controlul unui instructor care-i antreneaza pe adevarata cale a dragostei, intelegerii si a creatiei veritabile.

Toti oamenii vor fericirea, dar nu stiu cum sa o obtina si nu isi imagineaza ca pentru a o obtine este nevoie de munca si de o disciplina de urmat. Din moment ce au venit pe Pamant si mananca, beau, dorm, se plimba si au copii, ei cred ca sunt automat fericiti. Dar si animalele au aproape aceleasi activitati, si atunci? Nu este suficient doar sa fii pe lume pentru a fi fericit. Pentru a fi fericit, exista un anumit numar de lucruri care trebuie facute… si altele care nu trebuie facute! Fericirea e ca un talent (dar) care trebuie cultivat. Daca nu il cultivam nu obtinem nimic. Este la fel ca si cu talentele artistice: chiar si persoanele cele mai dotate pentru muzica, pictura, dans nu ar fi realizat nimic daca nu ar fi muncit zi de zi cu inversunare pentru a cultiva aceste talente.

Daca vreti fericirea, nu stati fara sa faceti nimic, incepeti sa cautati elementele care o alimenteaza. Aceste elemente apartin lumii divine si, cand le veti gasi, veti iubi lumea intreaga si veti fi iubit, veti poseda o intelegere superioara a lucrurilor, si in fine veti avea puterea de a actiona si de a realiza.

2. Fericirea nu este placerea.

Nevoia de a gasi fericirea e profund inscrisa in fiinta umana. Aceasta nevoie ne ghideaza si ne stimuleaza. Cu toate acestea, urmandu-si temperamentul, omul considera fericirea in mai multe forme diferite, care ii apar mai degraba sub forma placerii, si majoritatea oamenilor confunda una cu alta. Ei isi imagineaza ca tot ceea ce le pare atragator, simpatic, ce le place, ce le spune ceva, ii va face fericiti. Ei nu, daca vom analiza ce este cu adevarat placerea, cum o gasim, unde o gasim, vom intelege ca e mult mai complicat.

Cand vedem cata energie desfasoara fiintele umane pentru a se angrena in activitati care le dau placere, e evident ca, daca fericirea ar fi sinonima cu placerea, lumea intreaga ar inota in fericire. Dar mai mult se intampla contrariul: adesea acolo unde oamenii isi gasesc placerea, ei isi gasesc si nenorocirea.

Placerea este o senzatie momentan agreabila care va face sa credeti ca prelungind-o cat mai mult, veti fi fericit. Ei bine, nu este asa. De ce? Pentru ca aceste activitati care va procura rapid si usor placere nu se situeaza, majoritatea, intr-un plan prea elevat: ele nu ating decat corpul fizic, poate inima si un pic intelectul. Ori, nu putem fi fericiti cand cautam sa satisfacem doar corpul fizic, inima sau chiar intelectul, acestea sunt doar satisfactii partiale si efemere.

Fericirea, contrar placerii, nu e o senzatie de moment, ci ea priveste totalitatea fiintei.

Acel care crede ca gaseste fericirea in placere poate fi comparat cu un betiv: isi toarna vin sau alcool si bea. Ah, se simte bine, uita de toate necazurile si trage concluzia ca e magnific sa bei. Daca ar fi sa ne pronuntam pentru cateva minute, cateva ore, aceasta poate pare magnific. Dar dupa cativa ani, ce se va produce? Pierderea facultatilor, imposibilitatea de a trai o viata familiala si sociala echilibrata, decaderea, crima poate…

Ei bine, in numeroase circumstante, oamenii se conduc ca si betivul: de vreme ce lucrurile le par agreabile, ei trag concluzia ca ele vor ramane asa pentru eternitate. Din pacate pentru ei, sunt obligati mai tarziu sa constate pierderile, stricaciunile, si sufera.

Este la fel si cand e vorba de persoane cu care ei au ales sa formeze o familie, sa se imprieteneasca, sau sa se asocieze pentru munca: ei au tendinta sa se conduca dupa prima impresie de placere sau neplacere, simpatie sau antipatie. Ei cred: ”Oh, acesta imi spune ceva” si, fara sa gandeasca, fara sa aprofundeze, ei se decid, fara sa-si dea seama ca in realitate au de-a face cu un raufacator. Ei se indeparteaza de un om pe care-l gasesc mai putin agreabil, dar in realitate acesta e un om corect, cinstit si bun. Cand ne conducem dupa simpatie si antipatie, care sunt impresii de moment, si nu dupa judecata care vede mult mai departe, ce vreti, ne vom sparge capul.

Initiatii, inteleptii ne previn despre realitatea lucrurilor, ei ne spun: „Atentie la ce faceti: primul moment de satisfactie trecut, veti plati foarte scump lipsa voastra de clarviziune”. Ei da, cate lucruri sunt pe moment agreabile, dar dupa… Pentru cateva minute agreabile pe aici, pe acolo, traim ani de suferinta. De aceea trebuie sa fii vigilent si sa nu ai incredere in ceea ce pare agreabil.

E adevarat ca exista anumite placeri care hranesc sufletul si spiritul, dar nu acestea sunt cele preferate de oameni. In plus, a te conduce dupa placere prezinta si pericole, pentru ca ceea ce le place alimenteaza, cel mai frecvent, instinctele nu sufletul sau spiritul.

Proba: nu trebuie decat sa vedem unde isi gasesc placerea: in mancare, in bautura, in a se culca cu cineva, in a juca pe bani la casino, strivindu-i pe altii, razbunandu-se, etc., posibilitatile nu lipsesc. Dar unde vor ajunge astfel? Desigur nu la fericire, pentru ca fericirea este ceva vast, infinit, in timp ce placerea nu atinge decat un domeniu limitat in om, acela al naturii inferioare, egoista, marginita.

In cautarea fericirii, omul nu se gandeste decat la el, placerea sa este el. El nu cauta de loc placerea altora, numai a sa. Astfel, el se limiteaza si se depreciaza, pentru a obtine placerea sa si o apara, el e obligat frecvent de a folosi metode care nu sunt prea catolice: devine incorect, crud, si daca e un moment cand un altul il priveaza de placerea lui, devine iritabil, agresiv, vindicativ. Atunci, ce placere gusta el? El devine insuportabil pentru altii, care nu uita sa-l faca sa simta aceasta.

Desigur, eu nu spun ca trebuie sa se priveze de toate placerile si satisfactiile sale, ar fi stupid. De altfel, natura e cea care obliga oamenii sa-si caute placerea, altfel viata si-ar pierde gustul, sensul, si ar deveni intunecata, monotona. Placerea e cea care anima, care da culoare existentei si nu e vorba de a o suprima. Trebuie doar sa nu o punem pe primul plan sa facem din ea un scop in viata, trebuie orientata aceasta tendinta intr-un sens constructiv.

Toti avem instincte, dorinte si e normal, dar nu e un motiv pentru a face numai ce ne place. Daca Cerul ne da creierul, este pentru ca sa ne servim de el si sa ne orientam corect.

Fiinta umana se aseamana cu un vapor care navigheaza pe oceanul vietii; la bordul acestui vapor sunt mateloti care se ocupa cu incarcarea combustibilului in cazan pentru propulsie, si apoi mai exista comandantul cu busola sa care se ocupa de orientare.

Matelotii, sunt instinctele, poftele: ei sunt orbi, dar ne fac sa avansam. Comandantul este inteligenta, intelepciunea care ne da directia si supravegheaza ca vaporul sa nu esueze pe stanci sau sa loveasca un alt vapor. Din pacate, aceste vapoare care sunt oamenii sunt amenintate pentru ca comandantul lasa matelotii sa faca ce le place!

Cele mai mari deziluzii il asteapta pe cel care se ghideaza dupa placere, si care nu vede consecintele alegerii pe care e pe cale sa o faca. Trebuie cautat un alt ghid: ratiunea, pentru ca, ea vede consecintele fiecarei directii pe care sunteti pe cale sa o alegeti si va avertizeaza: „Atentie, acolo, iti vei sparge capul…Acolo, da, poti sa mergi….” Din pacate, daca vorbiti cu oamenii, veti vedea ca majoritatea oamenilor sunt convinsi ca nu pot sa-si descreteasca fruntea, sa se insenineze, decat daca fac ce le place. Ei sunt gata pentru asta sa sara peste toate regulile, toate tabu-urile, cum se spune. Ei vor sa fie liberi. Si care e aceasta libertate? Aceea de a face nebunii, si de a se distruge. Daca ne eliberam cu buna stiinta de lumina, de intelepciune, de judecata, pentru a gusta cateva momente de placere, vom suferi, e inevitabil, si chiar fizic: vom fi bolnavi, pentru ca boala nu e altceva decat manifestarea in plan fizic a dezordinii pe care o lasam sa se instaleze in planul psihic.

Daca vrei sa inversezi aceste prejudecati si reguli pentru a fi tu insuti, nu e rau, chiar din contra. Dar trebuie stiut ca sub legile moralei umane se gasesc legile eterne stabilite de Inteligenta cosmica, si, ca vrem sau nu, cand calcam aceste legi, o vom plati prin durere, suferinta, boala. V-am spus mai demult: e usor sa prevezi ce noi boli vor aparea in lume din cauza manierei in care oamenii isi traiesc libertatea si, in acest caz ce boli vor fi incurabile.

Desigur, Inteligenta cosmica nu e asa cruda pentru a strivi imediat pe cineva pentru o greseala mai mica. Cel care face exces de hrana, de bautura, de tutun, de sexualitate, etc. poate sa nu se imbolnaveasca decat dupa ani de zile. Dar e usor de prevazut ca daca nu isi schimba conduita nu va putea scapa bolii. Organismul aceluia care depaseste masura, in orice domeniu ar fi, este ca o constructie de lemn a carei pereti sunt rosi: ea nu se va distruge astazi sau maine, dar dupa ani, dintr-o lovitura casa se darama. Multe lucruri sunt la fel in viata si, cum lumea nu intelege felul in care aceste legi lucreaza, oamenii gandesc doar pe o perioada de timp prea limitata. Ei spun: ”Priviti-l pe acesta: el e cinstit, rezonabil, bun, dar nu e recompensat.” In timp ce un altul e un snapan si tot ii reuseste, si trag concluzia ca e mai avantajos sa fii snapan. Iata filozofia ce o are acum lumea: oamenii nu vad mai departe de lungul nasului.

In realitate, pentru a intelege cum lucreaza legile, trebuie observati oamenii si evenimentele pe o durata mai lunga. O perioada mai scurta e insuficienta pentru a ne pronunta. Priviti cum se intampla cu tarile: de multe ori numai dupa secole putem intelege cum o tara cade incet, incet in decadenta; cei care traiesc in aceasta nu isi dau seama. La fel e si pentru oameni. De multe ori, consecintele unei purtari bune sau rele in incarnarea actuala se vor constata in incarnarea urmatoare.

Ei da, din pacate sau din fericire, fericirea pentru om nu inseamna a face ce-i place si cum ii place, pentru ca, va repet, fericirea nu este placerea. Deci, atentie, nu va lasati influentati. Multi gasesc normal sa respecti anumite reguli de conduita, pe care apoi incep sa le incalce pentru ca au auzit de la alte persoane ca acestea sunt baliverne ridicole, de care trebuie sa ne eliberam. Si, la sfarsit sunt atat de bine eliberati ca isi sparg capul. Exista de asemenea si oameni care se cred foarte inteligenti, si care intra singuri in catastrofe, si care atrag o cantitate de naivi care-i urmeaza. Cunoasteti parabola orbilor din Evanghelii: daca orbii conduc alti orbi, cad toti in groapa. Ei bine, cati savanti, filozofi, ganditori spun absurditati, si totusi toti ii urmeaza. In timp ce pe Initiati, care cunosc bazele pe care e construita viata, nimeni nu-i asculta. De ce? Este foarte simplu: pentru ca Initiatii nu prezinta lucrurile intr-un mod agreabil, ei vorbesc de legi, judecata, intelepciune, stapanire de sine si chiar de sacrificiu! In timp ce ceilalti vorbesc de dorinte, placeri, pasiuni, atunci evident, asta convine la toata lumea. Ei da, dar ce va spune un Initiat este cu adevarat pentru binele vostru. Poate nu pentru ce considerati ca binele vostru de moment, dar sigur pentru binele vostru indepartat, definitiv, etern. Iata, din acest punct de vedere sunteti orbi. Da, aceasta e sa fi cu adevarat orb: sa nu vezi decat momentul prezent, satisfacerea imediata a unei dorinte, a unei nevoi, a unui instinct, in loc de a vedea un pic mai departe.

Desigur, aceste explicatii nu sunt, poate pentru toata lumea. Deci, trebuie sa lasam oamenii sa caute fericirea asa cum se pricep: ei vor gasi tot timpul cateva faramituri pentru a manca. Natura e atat de generoasa! Ea lasa peste tot ceva de rontait… chiar si in lada de gunoi, simbolic vorbind. Cei ce nu sunt capabili sa se hraneasca in alta parte, de ce sa moara de foame privandu-se de singurele alimente care le excita gustul? Aceste alimente ii imbolnavesc, desigur, dar ce sa faca, daca nu doresc altele?

Cand cei ce simt ca plenitudinea, fericirea pe care o cauta este in alta parte si doresc sa o gaseasca, trebuie sa-i ajutam. Trebuie sa le spunem: „Fericirea, adevarata fericire, este foarte greu de obtinut, dar nu e un lucru imposibil. Trebuie multa munca, multa vointa, si mai cu seama discernamant: sa intelegem ca ceea ce majoritatea oamenilor numesc ”fericire” nu este, de fapt, decat o suma de mici placeri, mici satisfactii, aparente de fericire. Daca vreti sa intreprindeti acest drum lung si penibil spre adevarata fericire si, odata ce ati obtinut-o, sa puteti sa o dati si la altii, atunci cautati-o in afara cararilor batute: in afara placerii!”

Protejeaza mediul inconjurator – esti sigur(a) ca e nevoie sa printezi acest mesaj?

Editura For You http://www.editura-foryou.ro

Advertisements