Paradox

Paradox

Octavian Paler

Paradoxul vremurilor noastre in istorie este ca avem
cladiri mai mari dar suflete mai mici;
autostrazi mai largi dar minti mai inguste.
Cheltuim mai mult dar avem mai putin;
cumparam mai mult dar ne bucuram mai putin.

Avem case mai mari dar familii mai mici,
avem mai multe accesorii dar mai putin timp;
avem mai multe functii dar mai putina minte,
mai multe cunostinte dar mai putina judecata;
mai multi experti si totusi mai multe probleme,
mai multa medicina dar mai putina sanatate.

Bem prea mult, fumam prea mult,
cheltuim prea nesabuit,
radem prea putin,
conducem prea repede,
ne enervam prea tare,
ne culcam prea tarziu, ne sculam prea obositi,
citim prea putin, ne uitam prea mult la televizor
si ne rugam prea rar.

Ne-am multiplicat averile dar ne-am redus valorile.
Vorbim prea mult, iubim prea rar si uram prea des.
Am invatat cum sa ne castigam existenta
dar nu cum sa ne facem o viata,
am adaugat ani vietii si nu viata anilor.

Am ajuns pana la luna si inapoi
dar avem probleme cand trebuie sa traversam strada,
sa facem cunostinta cu un vecin.
Am cucerit spatiul cosmic dar nu si pe cel interior.
Am facut lucruri mai mari dar nu mai bune.

Am curatat aerul dar am poluat solul.
Am cucerit atomul dar nu si prejudecatile noastre.
Scriem mai mult dar invatam mai putin.
Planuim mai multe dar realizam mai putine.
Am invatat sa ne grabim dar nu si sa asteptam.

Am construit mai multe calculatoare,
sa detina mai multe informatii,
sa produca mai multe copii ca niciodata,
dar comunicam din ce in ce mai putin.

Acestea sunt vremurile fast-food-urilor si digestiei incete;
oamenilor mari si caracterelor meschine;
profiturilor rapide si relatiilor superficiale.
Acestea sunt vremurile in care avem doua venituri
dar mai multe divorturi,
Case mai frumoase dar camine destramate.

Acestea sunt vremurile in care avem excursii rapide,
scutece de unica folosinta,
moralitate de doi bani,
aventuri de-o noapte,
corpuri supraponderale si
pastile care iti induc orice stare
de la bucurie la liniste, la moarte.

Sunt niste vremuri in care sunt prea multe vitrine
dar nimic in interior.
Vremuri in care tehnologia iti poate aduce aceasta scrisoare
si in care poti decide
fie sa impartasesti prietenilor acest punct de vedere,
fie sa treci nepasator.

Aminteste-ti sa-ti petreci timp cu persoanele iubite,
pentru ca nu vor fi langa tine o eternitate.

Aminteste-ti sa spui o vorba buna copilului care te veneraza,
pentru ca acel copil
va creste curand
si va pleca de langa tine.

Aminteste-ti sa-l imbratisezi cu dragoste
pe cel de langa tine
pentru ca aceasta
este singura comoara
pe care o poti oferi cu inima
si nu te costa nimic.

Aminteste-ti sa spui “TE IUBESC”
partenerului si persoanelor pe care le indragesti,
dar mai ales sa o spui din inima.
O sarutare si o imbratisare vor alina durerea
atunci cand sunt sincere.

Aminteste-ti sa-i tii pe cei dragi de mana
si sa pretuiesti acel moment pentru ca
intr-o zi acea persoana
nu va mai fi langa tine.

Fa-ti timp sa iubesti,
fa-ti timp sa vorbesti,
fa-ti timp sa impartasesti gandurile
pretioase pe care le ai.

Tuturor prietenilor mei,
va multumesc ca existati!

Advertisements